Etichete
31.03.2015, critica literara, Necuvintele, Nichita Stanescu, one of us, poetul
Este sarbatoritul zilei, fiind nascut in data de 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova.
Sa mai zic eu cat de mare a fost Nechita Stanescu, chiar nu ar avea niciun rost.
E ca si cum as incerca sa demonstrezi adevarul unei axiome.
Totusi pot sa va spun o afirmatie a unui fost elev, pe care eu am luat-o drept banc.
In urma cu vreo 5 ani, pe cand predam limba si literatura romana,
am ajuns sa predau si „Emotie de toamna”, de Nichita Stanescu si urma sa predau lectia introductiva, cu date despre viata si opera autorului.
Si dupa ce am zis eu ce aveam de spus, un elev m-a primit uimit:
„Doamna, stiti ca nu este rau sa mai dau si pe la scoala.
Stiti, eu credeam ca Nichita era … femeie.”
Si nu este banc … din pacate.
Dar sa revenim la oile noastre, cum s-ar zice si sa-i dam
Cezarului ce-i al Cezarului.
Imi este foarte greu sa aleg
o singura poezie dintre necuvintele lui Stanescu,
dar , daca ar trebui sa aleg doar una as zice asa:
„Cântec vechi de luna nouă
Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele şi de lut
ardea pe străzi şi nu l-am cunoscut.
În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
şi pasul greu mi se-aşternea nătâng
… şi fluieram, aşa, ca să nu plâng.
Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mai pustii şi goi,
nici în surâsul meu nedăruit
şi tot credeam că poate n-am murit.
Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut şi, gol de gând,
trecui aşa-nainte, fluierând.”
Cam atat cred ca este de ajuns, pentru moment.
