Etichete

,

Cateodata am chef sa fac oamenii sa zambeasca si atunci, poezia melancolica, in ton cu vremea de afara, nu prea merge, asa ca, astazi in tramvai, am scris un soi de epigrama:

Pitipoanca de servici,

Tocuri mari si-n mana-un bici,
Brate ferme, sani voinici
Lucrati, desigur, la sala
Cum e si partea dorsala,
Are gene pan’ la cer
Si o tona de rimel.
Buzele cu silicon,
C-asa este de „bonton”

Pitipoanca de oras
N-a auzit de faras,
De-aspirator nu mai zic,
Dar da bine din buric,
Daca-i zici ceva de mop,
In ureche-are un dop …

Fata noastr-are masina,
Ca n-o fi vreo gospodina!
Daca n-are, face rost …

Gaseste ea vreun prost,
Si mai vrea cate-un inel
De la domnul batranel
Aur mult, bratari, inele

Si trei kile de margele.

Uneori poarta rochite
Si-are in cap vreo zece fite.
Matematica nu stie,
Dar e buna la chimie …
Parul si-l vopseste blond,
Privindu-te cu aplomb!

piti-2

Unele au si catel,
Se numeste: Bishonel.
Vorbeste cam afectat,
Dar asta nu-i un pacat!
Hainele-i s stranse pe … corp,
Poate vedea … orice orb!

Ochii i-s plini de vopsele
Si de alte acuarele
Sa dea bine-n cafenele,
Ba-si mai pune si sclipici
Si-are zambet de pisici,
Rujul este clar aprins,
De-asta sigur, v-ati convins!

N-o gasesti in librarie,
Dar e fan … bijuterie …
Nu are parul saten,
Ci doar mult, mult fond de ten!
Oricum, se crede superba,
Este mai mereu in verva
Si-are de mica un vis:
Sa ajunga si ea … Miss.

Doar la Ibizza viseaza,
Marea Neagra n-o tenteaza,
Poate doar pe la Mamamia,
Daca vine si tataia …
Ea e specia pitoanca,
Cum s-ar zice: pitipoanca.

Si-atunci, te intrebi mereu:
„Doamne, Dumnezeul meu,
In ce tara traiesc eu ???” 🙂

*Acestea sunt doar niste rime scrise in timpul unei calatorii cu tramvaiul si sper sa nu deranjeze pe nimeni … Orice asemanare cu realitatea, este o pura intamplare. 🙂
 

Anunțuri