• Contact
  • De ale mele
  • Despre
  • Foto
  • FR
  • Imi plac
  • Locuri
  • Mai citesc
  • Oameni
  • Utile

Stele de cerneala

Stele de cerneala

Arhive categorie: Calatorii

Bunicii gateau …

07 Joi Mai 2015

Posted by Meimei in Arta de a scrie, Calatorii, Diverse, Foto, Povesti, Proza, Zambiti, va rog!

≈ 5 comentarii

Etichete

bucataria din Bucovina, Bucovina, Bunicii, drese, han, harul povestirii, mamuca, neniucul, parjoale, tocana cu hribi, urs cu mamaliga

Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu-si aminteasca cu drag de bunici si daca or fi , ei sunt cu siguranta, exceptia care confirma regula.

Cum am mai scris deja pe blog, am avut marele noroc sa-mi petrec copilaria intr-un satuc din Suceava,  pe nume Slatina.

Multe amintiri frumoase ma leaga de acest loc magic pentru mine, printre care si gustul bucatelor pe care le gateau cu mult drag si cu multa pricepere bunicii. Pentru ca trebuie sa va spun ca nu doar bunica/mamuca gatea, ci si bunicul/neniucul, cand avea el chef.

Daca ar fi sa spun ce-mi placea si ce-mi place mai mult, cred ca as avea „l’embarras du choix”, forba frantuzului …

Si cum as putea sa aleg intre: lapte cu mamaliga la ceaun, branza de oi framantata si scrob cu tochitura si mamaliguta, drese, tocana de hribi cu ceapa verde, patrunjel si lapte scazut, pastai cu usturoi, urs cu branza si mamaliga pe plita, salata de ceapa verde cu marar, ulei, otet (specialitatea bunicului), cartofi copti in coaja in jar,
cartofi noi taiati pe jumatate, fierti in ceaun si presurati apoi cu patrunjel si mujdei de usturoi sau minunatele parjoale?

Ca sa nu fie nicio confuzie, trebuie sa va spun ca parjoalelor li se mai spune si scrijele in zona Moldovei si sunt de fapt, cartofi/barabule feliati/feliate si puse la copt pe plita, cam asa ceva:

parjoale.peplita(Sursa foto: Adrian Hadean)

Si sa stiti ca nu-mi placea doar gustul deosebit ale parjoalelor, delicioase de sa te lingi pe degete, mai ales daca presarai si putina sare mare pe ele sau mai multa, dupa caz … 🙂 .

Desi nu aveam decat vreo 5-6 ani, stiu ca exista un adevarat ritual al pregatirii parjoalelor. Mai intai, mergeam cu bunica/bunicul/matusi sa scoatem cartofii din pamant direct din gradina din spatele casei … o minunatie de gradina ce se intindea pana la poalele padurii din Dealu’ Mare.

Apoi, puneam cartofii intr-o galetusa de 5 kilograme in apa la spalat si dupa ce ii clateam bine, bine de pamant si erau curati ca cei „poleiti” din supermarket, incepea operatiunea: felierea cartofilor.

Imi placea sa vad cum cadeau rapid feliile de barabule, care galbene, care mai rozii, sub cutitul manuit de bunicul, bunica sau de unchiul Cezar.

Si-apoi ne adunam cu totii in jurul sobii, din coliba – un fel de bucatarie de vara. Eram cea mai fericita cand afara ploua, ca sa ma bucur si mai mult de atmosfera de han din coliba.

Era exact ca in povestirile din „Hanu Ancutei”. Caldura focului din vatra incazea pliata dar si sufletele celor din coliba si atunci lumea incepea sa depene amintiri, povesti sau „minciuni” cum le mai spunea bunicul/neniucul. Caci bunicul era un om corect si nu incerca sa triseze niciodata. Cand incepea sa ne spuna o poveste, el nu spunea: „Sa va spun o poveste, dragii mei.” ci, „Sa va spun o minciuna!”, ca sa faca clar distinctia intre realitate si fictiune.

Imi placea sa stau si sa-i ascult pe toti si se crea o adevarata atmosfera de familie, iar in fundal, pe acoperis se auzeau picaturile de ploaie si din cand in cand, cate un fulger razlet ne mai lumina coliba. Ma si speriam, dar si imi placea pentru ca parca simteam atunci, cat de mare este puterea lui Dumnezeu si ce mici suntem noi oamenii in fata lui. Si marea mea bucurie era ca ma aflam la adaost.

Povestirile curgeau garla, care mai cu haz, care mai cu morala si intre timp, se coceau si parjoalele pe plita.

Tin minte ca uneori nu aveam rabdare sa se coaca si le invarteam prea devreme si prima parjoala o mancam mai mult cruda, nuami bine cat sa-mi potolesc pofta si sa astept apoi cuminte coacerea parjoalelor.

Asa era cu pregatirea parjoalelor si uneori, daca ploaia se prelungea, treceam si la desert si matusile mele faceau cele mai bune clatite si/sau gogosi din lume. Alt desert nu prea aveam la tara, in afara de niste piscoturi-arici si placintele poale-in-brau, in zile de sarbatoare, dar eram fericiti si nu de putine ori, am simtit ca acolo, la Slatina l-am prins pe Dumnezeu de un picior …

Si nu m-am mai opri din povestit, dar trebuie acum sa ma opresc aici, cu promisiunea ca voi reveni altadata asupra bucatariei din Bucovina.

Cu drag, Malina … din Bucovina. 🙂

Anunțuri

„Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat” …

22 Miercuri Apr 2015

Posted by Meimei in Arta de a scrie, Calatorii, Diverse, Foto, Lecturi, Poezie

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Belsugul, Bucovina, Ciresul, Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat, Lucian Blaga, Slatina, Suceava, Sufletul satului

Si sa revenim la oile noastre, adica la poezia adevarata.

Ieri am auzit o stire cum ca cel mai mare cires din Europa se afla in Alba si a fost sursa de inspiratie pentru poetul Lucian Blaga pentru scrierea poeziei „Belsug„.

Marturisesc ca mi-a placut Blaga dintotdeauna, dar nu mai mult decat Tudor Arghezi si nici decat Marin Sorescu. Ma rog, fiecare poet are farmecul lui, dar daca este sa ma refer doar la Lucian Blaga, una dintre poeziile mele preferate este:

 Sufletul satului

„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.”

nea.Cezar(Unchiul meu cu nepotelul lui, dintr-un sat din Bucovina)

si ma bucur ca am gasit si varianta in franceza:

„L’’âme du village – Lucian Blaga
Version française par Petru Dincă

Fillette, pose tes mains sur mes genoux.
Je crois que l’”éternité est née dans le village.
Ici toute pensée est plus lente,
et les battements de ton coeur sont plus rares,
comme s’’il ne palpitait dans ta poitrine,
mais quelque part dans les profondeurs de la terre.
Ici on guérit la soif de redemption,
et si tu te blesses les pieds
tu t’assieds sur une tertre de glaise.
Voilà, c’est le soir.
L’âme du village voltige autour de nous,
comme une timide odeur d’’herbe fauchée,
comme une chute de fumée d’auvents de chaume,
comme un jeu de chevreaux sur les tombes hautes.”

   Asadar si eu „cred ca vesnicia s-a nascut la sat”, poate si pentru ca i-am cunoscut tainele si sufletului „de mic copil”.

Fata verde …

09 Joi Apr 2015

Posted by Meimei in Arta de a scrie, Calatorii, Diverse, Foto, Lecturi, Poezie, Zambiti

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Fata din Nalindamar, Fata verde, frumusete naturala, Madalina Manole, natura, Phoenix, primavara

Natura reinviata

este minunata …

fata.verde

(Sursa foto-internet)

ca o femeie

nemachiata!

N-are nevoie

de fond de ten,

Frumusetea ei este

de lemn,

de frunza,

de apa,

de brad,

de soare,

de flori,

de raul cald

Si n-are nevoie de fard,

De ruj sau, poate,

de vreun card 🙂

E vie, tanara, frumoasa,

Ea este a cerului

aleasa …

Si daca mai adoarme iarna,

Nu va-ntristati,

Voi dragii mei,

Asemeni florilor de tei,

Renaste ea, la anul, iara,

Frumoasa

ca

o

Primavara!

Invitatie la castel

18 Miercuri Feb 2015

Posted by Meimei in Calatorii, Foto

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Apolo, Baudelaire, castel, Diana, Invitation au voyage, le roi Soleil, Ludovic al XIV-lea, nimfele, palat, regele Soare, Sala oglinzilor, Talismanul de Safir, Versailles

N-aveti cum sa nu stiti simpatica reclama continand indemnul „To the aeroport!”.

Daca as putea, eu l-as inlocui cu ” To the Palace!” / „Au Chateau!” / „La Castel!” … pentru ca, sa stiti: nu am ales intamplator tema blogului : „chateau”.

Castele mi-au placut dintotdeauna, drept pentru care prima postare de pe acest blog a fost un inceput de poveste. Imi place, insa, in mod deosebit Versailles-ul, castelul despre care am auzit vorbindu-se prima data in „Talismanul de Safir”, cartea mea preferata , cand am inceput sa citesc.

Din pacate, desi am ajuns de cateva ori la Paris, inca nu am vazut Versailles-ul,

dar asta nu inseamna ca nu mi-am facut temele privind vizita la castel:

Si pentru ca astazi gandul imi zboara spre Versailles, voi adauga in cele ce urmeaza cateva fotografii si date care sa va poarte si pe voi intr-o calatorie imaginara spre o lume de o poveste.

Asadar, aceasta este invitatia mea la calatorie imaginara … sau l’ invitation au voyage, cum ar fi zis Baudelaire:

Versailles_entree

gate_to_versailles
(intrarea in Versailles)

Spiegelsaal im Schloß Versailles, Versailles, Paris, Frankreich

(Versailles)

galerie.batailles

galerie.cotelle

galerie.glaces.site

(Sala Oglinzilor)

Versailles-palace-Orangerie

statuia.Dianei

(Statuia Dianei)

Apolo.nimfele

(Apolo si nimfele)

opera.royal

(Opera regala)

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Ludovic al XIV-lea – regele Soare)

Iubirea-secreta-a-Regelui-Soare1

***

(Sursa foto: site-ul oficial Versailles)

Asadar, cui ii mai place Versailles-ul? 🙂 Sau daca l-ati vizitat deja v-a placut?

Romania si India

10 Marți Feb 2015

Posted by Meimei in Arta de a scrie, Calatorii, Foto

≈ Scrie un comentariu

Etichete

India, Maitreyi, Mircea Eliade, Naarghita, New Delhi, Raj Kapoor, Romania, Victor Rebengiuc

In drum spre munca, azi dimineata, am auzit la un radio oarecare cateva informatii din categoria „Stiati ca?”.

O mare parte din ele imi erau cunoscute, dar nu si faptul ca New Delhi a devenit capitala Indiei in data de 10 februarie 1931.

Update:

Se pare totusi ca data reala la care New Delhi a devenit capitala Indiei este 13 februarie 1931:

„It was 13.02.1931 Lord Irwin, India’s Viceroy, inaugurated New Delhi as the new capital of the country. ” (H.D)

Elefant.fotoaventura.ro(Elefant – sursa: Foto Aventura)

De obicei insa, cand zic India, ma gandesc imediat la Mircea Eliade si la al său  romanul Maitreyi (The Bengali Night/ La Nuit Bengali) si apoi la fimele indiene, la Raj Kapoor, Naarghita si nu neaparat la New Delhi.

Paranteza: Daca va intereseaza, puteti vedea piesa Maitreyi, pe 13.02.2015, la Teatrul Bulandra.

Dar cine a fost Naarghita? Poate ca nu toata lumea o stie pe frumoasa cantareata … Raspunsul ni l-a dat chiar ea:

„Dragi prieteni, vă scriu aceste căteva rănduri pentru a inţelege mai bine cine este Naarghita. … M-am născut la 14 ianuarie 1939, in comuna Pufeşti – Vrancea, in locuri de baladă, cum spunea un ziarist pe vremuri. La botez, părinţii mi-au dat numele Maria, poate cel mai frumos nume al lumii creştine. (…)

Naarghita s-a născut mult mai tărziu, in anul 1956. Moment crucial care mi-a schimbat destinul şi biografia. Văzusem fascinată la cinema filmul «Vagabondul» şi am descoperit că pot cănta căntecele din film precum căntăreţele de acolo. M-am apucat să invăţ limba hindi şi să exersez.

Intre timp am fost angajată la Teatrul Constantin Tănase, in corp-ansamblu. Acolo mi-am luat inima in dinţi şi am propus să cănt un căntec indian. Succesul a fost mult, mult peste aşteptările mele. Mi-am construit cu grijă acest personaj cu numele Naarghita (care s-ar traduce cantecul regilor), m-am identificat cu el peste 4 decenii. Am devenit, pentru o vreme, chiar ambasadoarea căntecului indian in lume!”

(Sursa: jurnalul.ro)

De asemenea, tot intr-o zi de 10 februarie, dar in 1933, s-a nascut marele actor roman Victor Rebengiuc,

Victor_Rebengiucdespre care nu este nevoie sa mai zic nimic … pentru ca este arhicunoscut! 🙂

Asadar, „La multi ani!” Victor Rebengiuc!

La multi ani, India … La multi ani, Romania! 🙂

Duminica fara cuvinte

08 Duminică Feb 2015

Posted by Meimei in Calatorii, Foto

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Manastirea Casin

Manastirea Casin(Manastire Casin, Bucuresti, ianuarie 2014)

In dialog cu Paula Romanescu

03 Marți Feb 2015

Posted by Meimei in Arta de a scrie, Calatorii, Foto, Poezie

≈ 2 comentarii

Etichete

Arghezi, Dialog, Dialogue, Dumnezeu, intre credinta si tagada, literatura, Omar Khayam, Paula Romanescu, poet, primavara, psalmi, stele de cerneala, traducator

Rasfoind, deunazi, carticica de versuri în limbile româna si franceza „Dialog/Dialogue” de Paula Romanescu, am avut impresia ca citesc niste mici plasmi asemanatori celor arghezieni, in care autoarea aflata si ea „intre credinta si tagada”:
paula-romanescu

„- Astept un semn din marea-ti
   iubire, stau la panda…
 – Mii semne te-mpresoara,
   dar ti-e faptura surda!

” – J’attends, je guette un signe
 de ton immense amour
Je t’en ai donné mille;
ton être est-il sourd?”

Paula-Romanescu__Dialog-Editie-bilingva-130

, il cauta, il cearta, il asteapta si-n cele din urma, ii recunoaste atotputernicia si iubirea sa fara de margini fata de Dumnezeu.

Continuă lectura →

Basmul pietrelor pretioase

27 Marți Ian 2015

Posted by Meimei in Arta de a scrie, Calatorii, Foto, Poezie, Povesti

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Aramis, Athos, castelul de safir, cerneala, D'Artagnan, muschetari, perla, Porthos, povesti, printese, safir, smarald, stele de cerneala

I. Safira

A fost odata ca niciodata , undeva intr-o tara indepartata, in Tara Soarelui-Albastru, un imparat si o imparateasa care isi doreau foarte mult un urmas.

Si cum se intampla cand ai rabdare si speranta, dorinta lor s-a indeplinit dupa ani si ani de cautari, suparari si incercari.

Astfel, exact cand nu mai avea nimeni nicio speranta, imparateasa a nascut o mica printesa, nespus de frumoasa, dar cu totul si cu totul … albastra …

craiasa-zapezii(Sursa fotografii – internet)

 

Tare s-au mai bucurat parintii ca, in sfarsit, dorinta le fusese indeplinita,

insa mare le era mahnirea din cauza culorii oarecum ciudate, am putea zice noi,

a micutei printese.

Printesa Albastra

Totusi, bucuria nasterii nu putea fi umbrita de o culoare atat de frumoasa, asa ca au numit-o Safira, dupa frumoasa piatra pretioasa albastra, safirul.

Peste ani, cand fetita a crescut, toata lumea o intreba de ce este albastra si ea le raspundea:

„Pentru ca m-am nascut dintr-un fir de safir!”

Continuă lectura →

Categorii

  • Arta de a scrie
  • Calatorii
  • Diverse
  • Foto
  • Lecturi
  • Poezie
  • Povesti
  • Proza
  • Uncategorized
  • va rog!
  • Zambiti
  • Zambiti, va rog!

Categorii

Follow Stele de cerneala on WordPress.com

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • RSS intrări
  • RSS comentarii
  • WordPress.com

Pagini

  • Contact
  • De ale mele
  • Despre
  • Foto
  • FR
  • Imi plac
  • Locuri
  • Mai citesc
  • Oameni
  • Utile

Tags

8 martie a ierta a iubi Aramis Arghezi Athos Baudelaire Bucovina castelul de safir cerneala contemplativi D'Artagnan dacii Dacii 1967 Decebal Dialog Dialogue Diana Dumnezeu flori Florii Florin Bogardo ghiocei India inteligenti inteligentii contemplativi intre credinta si tagada lenesi libertate literatura lupul dacic Maitreyi malin Manastirea Casin Mihai Eminescu Mircea Eliade muschetari Naarghita natura New Delhi oameni lenesi Omar Khayam Paste Paula Romanescu perla poet porci Porthos povesti primavara primii ghiocei printese psalmi Raj Kapoor Romania romanii romantism safir Sala oglinzilor Sergiu Nicolaescu Slatina smarald soare Stela Enache stele de cerneala Suceava Talismanul de Safir traducator Traian trandafiri Tudor Arghezi vacanta Versailles Victor Rebengiuc ziua femeilor

Cele mai bune articole și pagini

  • Despre libertate, zbor ... si poezie
  • Bucovina plai cu flori
  • Dupa ploaie ... soare
Aprilie 2018
L M M M V S D
« Mai    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 15 urmăritori

Member of The Internet Defense League

Articole recente

  • Tudor Arghezi
  • Uneori natura este cel mai desavarsit pictor!
  • Bunicii gateau …
  • Bicicleta cu flori
  • Si-s grabita, si-s grabita …
Anunțuri

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Anulează