Path of the Sun

Source of Inspiration

sunny path

As surely as the sun
follows its path across the sky
I follow He who guides
my every footstep
on the path of truth.

Let me not waver
nor ever fall.
I will follow the Sun
Giver of Light.
Steadfast and firm
I remain throughout all time.

Vezi articol original

Anunțuri

Sarbatori luminate!

Etichete

, , , , ,

Este Vinerea Mare si nu mai este putin si asistam pentru a nu stiu cata oara ( ba stim 🙂 la miracolul Invierii.

De obicei, urarea clasica este „Sarbatori fericite!”, dar eu va doresc „Sarbatori luminate!”, pentru ca in perioada aceasta, lumina din suflete este cea mai importanta.

Ca lumea s-a inrait foarte mult in ultima vreme, nu este doar o constatare, ci o evidenta.

Suntem din ce in ce mai rai, mai egositi, ne calcam unii pe altii in picioare (nu toti, dar multi …), ne uram, fratii se omoara intre ei pentru o bucata de pamant, de parca n-am fi invatat nimic de la Cain si Abel

Daca te uiti la stiri, te minunezi sa vezi asa-zisi „preoti”, deveniti adevarati oameni de afaceri. Si nici cu preafericitii nu ne este rusine … Si atunci, iti amintesti de vechea zicala „Sa faci ce zice popa, nu ce face popa!”

Nu spun ca nu ar mai fi preoti cu har pentru ca sunt destui, dar acestora nu le place sa apara la televizor sau nu le place sa se laude cu faptele lor bune, preferand sa ramana anonimi si sa-l slujeasca pe cel catre care au fost chemati, in liniste si smerenie.

Pentru mine, sarbatoarea Pastilor are o magie aparte pentru ca imi aminteste de Pastele in Bucovina, mai exact intr-un satuc, Slatina, din judetul Suceava.

Imi amintesc, cu drag, cu tot postul strangeam oua din cuibar pentru Paste. Era cea mai mare bucurie a mea, ca impreuna cu verisorii mei sa adunam oua pentru Paste,

pe care, mamuca le punea la pastrare, intr-o cofita de lemn:

oua.inchistrite.Paste

(Sursa foto – Bucovina, Te iubesc)

Iar in saptamana patimilor, in ziua in care se vopseau oualele, bunica ma lasa sa le dau luciu cu cate o bucatica de slanina, de luceau de-ti era mai mare dragul!

Si imi mai placea foarte mult si obiceiul de a ne spala dimineata cu apa dintr-o ulcica in care se puneau nite monede si un ou rosu. Paradoxal, ultimul care se trezea primea banutii, asa ca eu trageam de timp cat puteam, ca sa ma aleg cu premiul mult dorit.

Si tot de Paste bunica (mamuca), dar si mama faceau cei mai buni cozonaci si mai ales, cea mai buna pasca din lume:

pasca_branza_stafide_13

(Sursa foto – Pasca cu branza si stafide)

Si imi aduc aminte de frumoasa era slujba de Paste la manastirea Slatina!

Eram mici, sa fi avut vreo 4-5 ani, dar ne duceam si noi cu cei mari si eram fascinata de slujba Invierii. Pentru mine, era ca un spectacol. Simteam ca se petrece ceva sacru in manastire din vocea sfanta a maicutelor si din gesturile ceremoniale ale preotului.

Si cel mai mult imi placea momentul cand lumea, cu lumanari aprinse, inconjura de 3 ori manastirea cantand:

„Hristos a înviat din morţi
Cu moartea pe moarte călcând
Şi celor din morminte
Viaţă dăruindu-le!”

Si atunci nu mai este de mirare ca numar orele pana cand voi pleca spre casa pentru a petrece sarbatorile de Pasti, asa cum le petreceam de mica …

Prin urmare, va doresc si voua sarbatori pline de lumina, rabdare si iertare alaturi de cei dragi!

Fata verde …

Etichete

, , , , , ,

Natura reinviata

este minunata …

fata.verde

(Sursa foto-internet)

ca o femeie

nemachiata!

N-are nevoie

de fond de ten,

Frumusetea ei este

de lemn,

de frunza,

de apa,

de brad,

de soare,

de flori,

de raul cald

Si n-are nevoie de fard,

De ruj sau, poate,

de vreun card 🙂

E vie, tanara, frumoasa,

Ea este a cerului

aleasa …

Si daca mai adoarme iarna,

Nu va-ntristati,

Voi dragii mei,

Asemeni florilor de tei,

Renaste ea, la anul, iara,

Frumoasa

ca

o

Primavara!

Fata care fura flori

Etichete

, , ,

O fata, nascuta din flori

Cu ochii cam ochii verzisori,

S-a trezit putin mirata,

C-avea mama, dar nu tata …

Timpul tacea si trecea,

Fata mare se facea

Si doar florile iubea,

flori.scaun

Iubea florile de mai,

De cires si de cais

Si mereu avea un vis:

Sa-si faca un stat de flori

Si s-aiba doua surori.

In viata, orice facea

O floare o mangaia,

lacramioare7

Dar odata, a saracit

Si nu putea cumpara

Orice floare isi dorea

Si-atunci fata s-a gandit,

In biserica a intrat

Si la Domnul s-a rugat:

„Da-mi, Doamne, te rog, din cer

Doar o floare,

Atat iti cer!”

Si rugandu-se asa,

Fata privi icoana,

Iar la picioarele ei,

Sa vedeti minune mare,

Nu glumesc cu dumitale:

Un buchet de

lacramioare.

Iara fata il lua,

Pe Domnul il lauda,

Din biserica pleca,

Fara sa aiba fiori,

C-acolo, furase flori …

Iarta-ma, te rog !

Etichete

, , , , , ,

Daca tot suntem in Saptamana Patimilor si ne pregatim de primenirea sufletelor, va propun pentru astazi un fragment din „A iubi inseamna a ierta„, din cartea Ieromonahului Savatie Bastovoi:

aiubi.aierta

„Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi

in schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca si noi, ca fiecare la

randul nostru, sa facem acelasi lucru cu aproapele nostru …

Daca este sa ne asemanam cu Dumnezeu in ceva, acesta este puterea de a ierta.

Dumnezeu ne-a chemat sa fim asemenea Lui si asemenea lui Dumnezeu suntem atunci cand iertam.

Puterea de a ierta este insusire Dumnezeiasca.

Iertand celor ce ne gresesc, ne facem partasi la dragostea cu care

care iubeste Dumnezeu lumea”

Mie acest fragment mi-a amintit de o bucatica de rugaciune:

„Si ne iarta noua greselile noastre,

precum si noi iertam gresitilor nostri …”

Daca esti bun, esti luat de fraier?

Etichete

, ,

Va dati seama ca intrebarea este retorica, in zilele noastre, cand totul este cu susul in jos. Se spune despre ochiul uman ca percepe in prima faza imaginile invers, apoi informatia este transmisa la creier si asa reusim sa vedem cum trebuie, nu cu susul in jos.

Totusi, desi, spun o banalitate, nu am cum sa nu remarc faptul ca la ora actuala, cu cat esti mai de treaba, cu atat esti luat de fraier. Din pacate, a cam trecut vremea lui Nelson Mandela si a Maicai Tereza.

looser

(Sursa foto – internet)

Si pentru ca suntem in saptamana mare, saptamana patimilor, trebuie sa recunoastem ca nici persoanele cu atitudinea lui Iisus nu mai sunt la moda.

De ce sa intorci acum si celalat obraz celui care te lovesti, cand poti foarte bine sa-i dai si tu o scatoalca si sa-l inveti minte sa te respecte? De ce sa nu-ti faci singur dreptate? De ce sa astepti in zadar sa-ti faca altii dreptate? Ce sa mai astepti daca uneori, justitia chiar este oarba, la propriu?

De ce sa te jerfesti pentru omenire cand omenirea nu se jerfeste pentru tine? De ce sa te imbraci simplu, decent, cand poti sa iti pui un costum pe tine la birou si sa ai impresia ca asa esti mai destept? De ce sa nu fii un parvenit?

Ce vorba invechita mai este si aceea cum ca „haina nu-l face pe om”? Da’ de unde! Ba il cam face … ia sa te duci la un interviu cu haine de zidar, sa vedem cat de apreciat vei fi, asa ca in filmul „In cautarea fericirii”…

De ce sa circuli cu mijloacele de transport in comun, cand foarte bine, poti sa-ti odihnesti dosul intr-o masina mai scumpa decat garsoniera in care stai cu chirie?

De ce sa faci bine? De ce sa faci toate astea? Ca sa fii luat de fraier/ fraiera? Oameni buni, am fost invatati, de fapt, viata ne-a invatat ca in jungla asta trebuie sa fii miel cu mielul si lup cu lupul, ba uneori, ti se recomanda sa mai fii lup si cu mielul …

De ce sa fii destept, cand poti sa fii prost, avand in vedere ca ”Problema lumii noastre este că proştii sunt siguri pe ei în timp ce persoanele inteligente sunt pline de dubii”, a punctat filosoful britanic Bertrand Russell ?

Dar cum de mi-a venit ideea acestei postari, va puteti intreba? Ei bine, pentru ca si eu fac parte din categoria „fraierilor”, care inca mai cred in adevaratele valori, care inca mai cedeaza scaunul unei batrane in tramvai, care inca mai da un covrig unui om aflat la nevoie … Cum s-ar zice, fac parte din categoria persoanelor demodate, desuiete, conservatoare.

Si cu toate acestea, desi stiu, ca blogul meu ar putea avea mai mult „succes”, daca as scrie despre politica, despre subiecte de cancan sau despre stirile de la ora 5, ma incapatanez sa scriu despre lucruri frumoase, despre bine si adevar …

Proasta alegere! O fi proasta, dar este alegerea mea si mare mi-a fost bucuria, cand de curand, doua prietene, care-mi mai rasfoiesc blogul, mi-au spus ca le place mult, pentru ca este, curat, aerisit, optimist.

Continuă lectura

De Florii …

Etichete

, , ,

In popor, se spune ca asa cum este vremea de Florii, asa va fi si de Paste. Se pare ca anul acesta avem noroc. 🙂 Vad ca soarele este prezent la datorie dis-de-dimineata si pare binevoitor si cald acum.

Interesandu-ma despre semnificatia religioasa a Floriilor, am inteles ca aceasta zi sarbatoreste momentul in care Iisus a intrat in Ierusalim si a fost intampinat cu frunze

de palmier de locuitori.

Eu mai stiu de cand eram mica ca de Florii este a doua zi, dupa Buna Vestire, in post cand se poate manca peste. Este duminica dupa care urmeaza saptamana patimilor.

De asemenea, tot de Florii, oamenii merg la biserica si se intorc cu ramuri de salcie sfintita. Frumos obicei … si frumosi mai sunt si „matisorii” de pe ramuri.

Dar semnificatia cea mai cunoscuta a zilei de Florii este data de sarbatorirea persoanelor cu nume de floare: Florina, Margareta, Viorica, etc.

Flori.florii

(Flori de Florii – sursa: internet)

Si cum sa nu te bucure o sarbatoare a florilor, a primaverii?

Florile ne fac viata mai frumoasa, ne insenineaza zilele, sunt simbolul frumusetii, al sensibilitatii si al fericirii pentru mine. 🙂

Nu cred ca exista dar mai frumos pe lumea asta decat: o floare, o carte si/ sau un zambet.

Asadar si prin urmare, La multi ani! cu sanatate si fericire pentru toti cei care isi serbeaza astazi numele … inclusiv pentru mine, chiar daca numele cel port este al unui copac, malinul, insa si malinul are flori:

floare-de-malin

(Floarea de malin- sursa : internet)

Primii malini i-am vazut chiar in Malini, satul in care s-a nascut poetul Nicolae Labis.

Asadar, sa ne bucuram de sarbatoarea Floriilor, sa ne pregatim de reculegerea din saptamana patimilor si sa asteptam cu drag Pastele care bate la usa!

Doua ciori filozofeaza

Etichete

, ,

Intr-o zi, pe la amiază,

Doua ciori frumoase foc

Stau bland si filozofează

Cum ca n-au avut noroc:

Una zice-n stil baroc:

– „Draga mea, surata,

Tu, cea minunata,

As vrea sa ma confesez:

2ciori

(Fotografia – din arhiva personala – by Meimei)

Nu vreau sa te enervez,

Cu ale mele probleme,

Dar eu am doua dileme …”

„Haide, zi, mai surioara!”

Croncani cealalta cioara,

„Ce durere te apasa?

Hai, te rog,

Focul ti-l varsa!”

„-Asadar, prima dilema:

Ce ne curge noua-n vena:

sange negru, rosu, albastru,

verde, galben sau sihastru?”

Si dilema urmatoare:

„- Sa-ti zic durerea mea mare:

Cand am poposit pe-un tei,

Ma-ntrebam, fara temei,

Suntem oare vinovate

Ca ne-am nascut colorate?

– Daca albe ne nasteam,

Porumbei noi ne numeam?”

„- Apoi draga surioara,

Asta nu stiu sa-ti zic eu …

Intreaba-l pe Dumnezeu!”

(M. P)

„Atunci cand scriu, nu cu gandul la critica scriu …”

Etichete

, , , , ,

Este sarbatoritul zilei, fiind nascut in data de 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova.

Sa mai zic eu cat de mare a fost Nechita Stanescu, chiar nu ar avea niciun rost.

E ca si cum as incerca sa demonstrezi adevarul unei axiome.

Totusi pot sa va spun o afirmatie a unui fost elev, pe care eu am luat-o drept banc.

In urma cu vreo 5 ani, pe cand predam limba si literatura romana,

am ajuns sa predau si „Emotie de toamna”, de Nichita Stanescu si urma sa predau lectia introductiva, cu date despre viata si opera autorului.

Si dupa ce am zis eu ce aveam de spus, un elev m-a primit uimit:

„Doamna, stiti ca nu este rau sa mai dau si pe la scoala.

Stiti, eu credeam ca Nichita era … femeie.”

Si nu este banc … din pacate.

Dar sa revenim la oile noastre, cum s-ar zice si sa-i dam

Cezarului ce-i al Cezarului.

Imi este foarte greu sa aleg

o singura poezie dintre necuvintele lui Stanescu,

dar , daca ar trebui sa aleg doar una as zice asa:

„Cântec vechi de luna nouă

Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele şi de lut
ardea pe străzi şi nu l-am cunoscut.

În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
şi pasul greu mi se-aşternea nătâng
… şi fluieram, aşa, ca să nu plâng.

Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mai pustii şi goi,
nici în surâsul meu nedăruit
şi tot credeam că poate n-am murit.

Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut şi, gol de gând,
trecui aşa-nainte, fluierând.”

Cam atat cred ca este de ajuns, pentru moment.