Etichete
Aramis, Athos, castelul de safir, cerneala, D'Artagnan, muschetari, perla, Porthos, povesti, printese, safir, smarald, stele de cerneala
I. Safira
A fost odata ca niciodata , undeva intr-o tara indepartata, in Tara Soarelui-Albastru, un imparat si o imparateasa care isi doreau foarte mult un urmas.
Si cum se intampla cand ai rabdare si speranta, dorinta lor s-a indeplinit dupa ani si ani de cautari, suparari si incercari.
Astfel, exact cand nu mai avea nimeni nicio speranta, imparateasa a nascut o mica printesa, nespus de frumoasa, dar cu totul si cu totul … albastra …
(Sursa fotografii – internet)
Tare s-au mai bucurat parintii ca, in sfarsit, dorinta le fusese indeplinita,
insa mare le era mahnirea din cauza culorii oarecum ciudate, am putea zice noi,
a micutei printese.
Totusi, bucuria nasterii nu putea fi umbrita de o culoare atat de frumoasa, asa ca au numit-o Safira, dupa frumoasa piatra pretioasa albastra, safirul.
Peste ani, cand fetita a crescut, toata lumea o intreba de ce este albastra si ea le raspundea:
„Pentru ca m-am nascut dintr-un fir de safir!”
