Tudor Arghezi

Etichete

Astazi, 21 mai 2015, se implinesc 135 de ani de la nasterea poetului-calugar, diacon, bijutier si ziarist, Tudor Arghezi.

Arghezi(Sursa foto-internet)

Il cunoastem cu totii de la scoala, drept poetul „intre tagada si credinta” si cel care inaugureaza la noi „estetica uratului”:

„Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.” („Testament”)

Dincolo de viata interesanta pe care a dus-o Arghezi (a fost crescut doar de mama lui, a practicat diferite meserii), poetul ne uimeste si prin debutul tarziu:

„Om în vârstă şi târziu,
Tot am învăţat să scriu.
Prins ca de-o copilărie,
Mâna se porni să scrie.

M-ajunsese şi-o turbare
Să pui semne de-ntrebare,
Câte trei, pe toate cele,
Când pe pietre, când pe stele”

Despre Arghezi ar mai fi multe de spus si mai ales ca, din cand in cand, ar trebui sa-l recitim, ca sa-l redescoperim. 🙂

Anunțuri

Bunicii gateau …

Etichete

, , , , , , , , , ,

Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu-si aminteasca cu drag de bunici si daca or fi , ei sunt cu siguranta, exceptia care confirma regula.

Cum am mai scris deja pe blog, am avut marele noroc sa-mi petrec copilaria intr-un satuc din Suceava,  pe nume Slatina.

Multe amintiri frumoase ma leaga de acest loc magic pentru mine, printre care si gustul bucatelor pe care le gateau cu mult drag si cu multa pricepere bunicii. Pentru ca trebuie sa va spun ca nu doar bunica/mamuca gatea, ci si bunicul/neniucul, cand avea el chef.

Daca ar fi sa spun ce-mi placea si ce-mi place mai mult, cred ca as avea „l’embarras du choix”, forba frantuzului …

Si cum as putea sa aleg intre: lapte cu mamaliga la ceaun, branza de oi framantata si scrob cu tochitura si mamaliguta, drese, tocana de hribi cu ceapa verde, patrunjel si lapte scazut, pastai cu usturoi, urs cu branza si mamaliga pe plita, salata de ceapa verde cu marar, ulei, otet (specialitatea bunicului), cartofi copti in coaja in jar,
cartofi noi taiati pe jumatate, fierti in ceaun si presurati apoi cu patrunjel si mujdei de usturoi sau minunatele parjoale?

Ca sa nu fie nicio confuzie, trebuie sa va spun ca parjoalelor li se mai spune si scrijele in zona Moldovei si sunt de fapt, cartofi/barabule feliati/feliate si puse la copt pe plita, cam asa ceva:

parjoale.peplita(Sursa foto: Adrian Hadean)

Si sa stiti ca nu-mi placea doar gustul deosebit ale parjoalelor, delicioase de sa te lingi pe degete, mai ales daca presarai si putina sare mare pe ele sau mai multa, dupa caz … 🙂 .

Desi nu aveam decat vreo 5-6 ani, stiu ca exista un adevarat ritual al pregatirii parjoalelor. Mai intai, mergeam cu bunica/bunicul/matusi sa scoatem cartofii din pamant direct din gradina din spatele casei … o minunatie de gradina ce se intindea pana la poalele padurii din Dealu’ Mare.

Apoi, puneam cartofii intr-o galetusa de 5 kilograme in apa la spalat si dupa ce ii clateam bine, bine de pamant si erau curati ca cei „poleiti” din supermarket, incepea operatiunea: felierea cartofilor.

Imi placea sa vad cum cadeau rapid feliile de barabule, care galbene, care mai rozii, sub cutitul manuit de bunicul, bunica sau de unchiul Cezar.

Si-apoi ne adunam cu totii in jurul sobii, din coliba – un fel de bucatarie de vara. Eram cea mai fericita cand afara ploua, ca sa ma bucur si mai mult de atmosfera de han din coliba.

Era exact ca in povestirile din „Hanu Ancutei”. Caldura focului din vatra incazea pliata dar si sufletele celor din coliba si atunci lumea incepea sa depene amintiri, povesti sau „minciuni” cum le mai spunea bunicul/neniucul. Caci bunicul era un om corect si nu incerca sa triseze niciodata. Cand incepea sa ne spuna o poveste, el nu spunea: „Sa va spun o poveste, dragii mei.” ci, „Sa va spun o minciuna!”, ca sa faca clar distinctia intre realitate si fictiune.

Imi placea sa stau si sa-i ascult pe toti si se crea o adevarata atmosfera de familie, iar in fundal, pe acoperis se auzeau picaturile de ploaie si din cand in cand, cate un fulger razlet ne mai lumina coliba. Ma si speriam, dar si imi placea pentru ca parca simteam atunci, cat de mare este puterea lui Dumnezeu si ce mici suntem noi oamenii in fata lui. Si marea mea bucurie era ca ma aflam la adaost.

Povestirile curgeau garla, care mai cu haz, care mai cu morala si intre timp, se coceau si parjoalele pe plita.

Tin minte ca uneori nu aveam rabdare sa se coaca si le invarteam prea devreme si prima parjoala o mancam mai mult cruda, nuami bine cat sa-mi potolesc pofta si sa astept apoi cuminte coacerea parjoalelor.

Asa era cu pregatirea parjoalelor si uneori, daca ploaia se prelungea, treceam si la desert si matusile mele faceau cele mai bune clatite si/sau gogosi din lume. Alt desert nu prea aveam la tara, in afara de niste piscoturi-arici si placintele poale-in-brau, in zile de sarbatoare, dar eram fericiti si nu de putine ori, am simtit ca acolo, la Slatina l-am prins pe Dumnezeu de un picior …

Si nu m-am mai opri din povestit, dar trebuie acum sa ma opresc aici, cu promisiunea ca voi reveni altadata asupra bucatariei din Bucovina.

Cu drag, Malina … din Bucovina. 🙂

„Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat” …

Etichete

, , , , , , ,

Si sa revenim la oile noastre, adica la poezia adevarata.

Ieri am auzit o stire cum ca cel mai mare cires din Europa se afla in Alba si a fost sursa de inspiratie pentru poetul Lucian Blaga pentru scrierea poeziei „Belsug„.

Marturisesc ca mi-a placut Blaga dintotdeauna, dar nu mai mult decat Tudor Arghezi si nici decat Marin Sorescu. Ma rog, fiecare poet are farmecul lui, dar daca este sa ma refer doar la Lucian Blaga, una dintre poeziile mele preferate este:

 Sufletul satului

„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.”

nea.Cezar(Unchiul meu cu nepotelul lui, dintr-un sat din Bucovina)

si ma bucur ca am gasit si varianta in franceza:

„L’’âme du village – Lucian Blaga
Version française par Petru Dincă

Fillette, pose tes mains sur mes genoux.
Je crois que l’”éternité est née dans le village.
Ici toute pensée est plus lente,
et les battements de ton coeur sont plus rares,
comme s’’il ne palpitait dans ta poitrine,
mais quelque part dans les profondeurs de la terre.
Ici on guérit la soif de redemption,
et si tu te blesses les pieds
tu t’assieds sur une tertre de glaise.
Voilà, c’est le soir.
L’âme du village voltige autour de nous,
comme une timide odeur d’’herbe fauchée,
comme une chute de fumée d’auvents de chaume,
comme un jeu de chevreaux sur les tombes hautes.”

   Asadar si eu „cred ca vesnicia s-a nascut la sat”, poate si pentru ca i-am cunoscut tainele si sufletului „de mic copil”.

Vreme de april

Etichete

, , , , , ,

E primavara in gand

si in case,

pe cer, pe pamant

si chiar si in oase,

liliacalb-6_0765758e6e282e

(Sursa foto – Liliac alb)

E primavara

in suflet

de tot:

lumina,

mult verde

si ceva … azot …

 

Si totusi,

Afara,

Mai este si frig

C-asa-i vremea,

Ca un mojic:

Azi ploua,

Maine

Apare o floare

Si-apoi

Curcubeul rasare! 🙂

Aprilie.Antonela

(Sursa foto – http://april2april.blogspot.ro)

E primavara,

In luna lui april,

Cu ploi, mult zambet,

Cu flori

Si soare … putin! 🙂

 Si-as vrea sa ploua doar cu flori

Sau poate 

cu petale

din nori. 🙂

Lumina divina

Etichete

, , , , , , ,

S-a trezit pruncul din somn

si-auzi

cuvat de Domn:

„- Ca pe tine insuti,

sa-ti iubesti aproapele!”

Si-atunci el

isi ridica pleoapele:

Si-ndrazni a glasui:

– Cum adica, Domnul meu?

Asa mult valorez eu?

iubeste-te

Eu sunt doar o frunza-n vant

Pe acest mare pamant!

Pe aproape il iubesc,

Dar la mine nu gandesc …

Domnul bun surade bland,

Cu o lumina divina:

– Pui mic, te cred pe cuvant,

Dar, daca nu te iubesti,

Cum iti imaginezi, tu, oare?

C-ai pentru altii

Valoare?

Nu zic sa fii egoist,

Dar nici fire de artist,

Gandeste-te si la tine!

S-ai sa vezi

Ca ti-o fi bine! 🙂

Si daca tu te iubesti

Si pe-aproape-l

fericesti !

Hai, ridica-te din pat,

si …

Dumnezeu(Sursa foto – internet)

Hristos a inviat! 🙂