Bucovina plai cu flori

Etichete

Bucovina, bunici, Canta cucu-n Bucovina, Grigore Lese, Manastirea Slatina, Slatina, Suceava, Vovon

„Nu stiu altii cum sunt”, dar eu, cand ma gandesc la bunici, vad Dealul Mare, Suha, manastirea Slatina, Bucovina si casa in care am copilarit.

Nu intentionez sa va plictisesc cu amintiri din copilarie, nu de alta, dar ar trebui sa scriu si eu cel putin un roman … Dar pentru ca uneori ne mai apuca melancolia, as sa va spun si eu cate ceva despre Vovon, bucata mea de Rai.

Asadar si prin urmare, pot sa va spun ca am avut norocul sa cresc la tara, intr-un sat din Bucovina, bucurandu-ma din plin de dragostea bunicilor.

Si nu cred ca exista om pe lumea asta care sa nu-si iubeasca bunicii, doar ca, pentru mine, ei sunt foarte importanti si pentru ca mi-au vegheat primii ani din viata. Vorba ceea „bunicii nu pot sa-i uit, cat oi trai pe pamant” si nici nu as avea cum sa-i uit pe nenicul si pe mamuca din Vovon, caci asa le ziceam bunicilor mei: „mamuca si neniucul”.

Din pacate, mamuca nu mai este, dar mi-a ramas neniucul, iar bunica mi-a lasat in suflet cea mai frumoasa zestre: amintirea unei taranci mandre Maria din Bucovina, fiinta cea mai calda si cea mai ferma de pe pamant –  semana foarte bine cu femeia din poza de mai jos:

Sursa foto – Romania mea

De la mamuca am mai mostenit dragostea pentru curatenie, pentru margele, pentru oameni si pentru Bucovina.

(Sursa foto – Bucovina te iubesc)

In satucul acela, unde se afla Manastirea Slatina, a doua ctitorie a lui Alexandru Lapusneanul, cealalta fiind la Pangarati – Neamt, am avut norocul sa copilaresc si sa mananc cele mai bune placinte, de 6 august, prajituri nuca si biscuiti „arici”, iar zi de zi: parjoale pe plita, drese, tocanita de hribi, galbiori, vinetele, branza de oaie de la stana, scrob – omleta cu oua de tara, salata de ceapa verde proaspat smulsa de pe straturi, gogosi, barabule fierte in ceaun cu mujdei de usturoi si „pintrinjel”, tocina si cel mai bun lapte cu mamaliga si ras la ceaun. 🙂 Si sa stiti ca rasul eras de baza, gustos ca un fel de nachos, o scoarta de mamaliga inmuiata in lapte. Rasul era ca un premiu, ramanea la urma in ceaun si noi verisorii, ne dadeam cu lingura peste mana, ca sa prindem mult ravnitul ras. 🙂

(Sursa foto – internet)

Si toata mancarea aceasta delicioasa era pregatita cu drag de bunici. Parca imi aduc si acum aminte „ritualul” lor: se trezeaua dimineata, bunicul facea mancare pentru caine si porc, iar bunica punea laptele la fiert pentru noi, nepoteii cei mici. Si in fiecare dimineata ma trezea mirosul de lapte fiert si cantecul cocosilor. Si desi am crescut si nu as da nici cea mai buna mancare de la nu stiu ce restaurant pe mamaliga cu lapte la ceaun.

De la mamuca mai stiusi cum se usuca menta/izma in pod, cum se facea sapunul si berea de casa, sa spal paturi si toale in parau. Cel mai mult insa, ma fascina sa o vad lucrand la razboiul de tesetut, unde facea iarna niste prosoape de pus la icoana, nu alta.

Tot de la mamuca mai stiu si toate poeziile pe care le-am retinut din serile in care mi le recita, cum sa nu ascunzi gunoiul sub pres pentru ca se supara soarele, sa iert, dar sa nu uit, sa fiu corecta si demna, sa pretuiesc inainte de toate familia si curatenia.

Si cateodata, cand stau stramb si mai gandesc drept, imi dau seama ca locul in care am copilarit, Vovonul din Slatina, este coltul meu de Rai cu: paraul Suha, manastirea Slatina, lunca plopilor, Balaceanu, Maghernita – unde megeam la cules zmeura, Dealul Mare – dealul meu sacru, padurea din spatele curtii bunicilor si nu in ultimul rand casa lor, casa in care m-am trezit in fiecare dimineata 3 ani de-a randul si apoi, in fiecare vacanta de vara:

( Sursa foto – Costin Fetic –

Casa aceasta cu dranita verde mi-a amintit de casa bunicilor)

Iar de la neniucul am invatat ca mai intai trebuie sa hranesti animalelele, „ca ele nu pot sa-si faca singure mancare”, ca „mila e la tine in portofel”, ca „munca este cea mai sfanta” si ca „boala nu vine decat la puturosi” si cate si mai cate …

Am spus si-am sa repet de cate ori va fi cazul eu cred , ca si Lucian Blaga „ca vesnicia s-a nascut la sat”. Poate ca sunt prea subiectiva, dar pentru mine, in afara de familie, nimic nu este mai de pret pe lumea aceasta decat casa in care am copilarit, la mamuca si neniucul din Vovon.